“Deocamdată, asist la scenariul de la comasare, în care (…) după o lună în care au făcut sondaje, tocmai astăzi când trebuia să discute rezultatele sondajelor, vin, spun că nu s-a găsit şi zic că s-ar putea să mergem independent, cu candidaţi separaţi. Nu puteau să spună asta acum o lună? (….) Ceva e în neregulă. Scenariul comasării, ca şi acesta cu candidatul comun, e bine făcut. Pe de o parte, suprasaturează piaţa. E o chestiune de comunicare banală. Adică, la un moment dat vorbeşte atât de mult, ca şi la comasare, încât românii spun: hai, să se unească odată! Doi. Laşi impresia, deşi ei, dacă au candidat comun au decis de acum două săptămâni, lasă impresia că au o discuţie democratică. De ce trebuie să te întâlneşti zi de zi, ca să discuţi ce? Nu vedeţi că e teatru? Nu are niciun rost să te mai întâlneşti când era clar de la început ce trebuia decis. Nu trebuia să fii un politician să spui…