I-am dat un telefon lui Rodion Cămătaru. Am avut emoții. Nu sunt genul căruia să-i placă să vorbească mult la telefon. O fac doar ca necesitate. Mă hotărăsc greu să sun pe cineva. Dacă am varianta scrisului, o prefer. Un mesaj nu deranjează la fel de mult ca un apel. Dar realizez că, de multe ori, o vorbă spusă direct e mai valoroasă și mai personală decât un mesaj.

EDITORIAL VALI MORARU | Mulțumesc, Rodioane!

De data asta era ceva foarte personal, deși evenimentul la care mă raportam e cât se poate de public. Trebuia să-l sun pe Cami. Aș fi regretat tot restul vieții dacă nu o făceam. Trăiam o bucurie pe care doream să i-o împărtășesc.

Nu mai vorbisem niciodată în particular. Nu l-am cunoscut personal, nu am avut vreo relație de amiciție sau ceva de acest gen. Mai apucasem să dialogăm de-a lungul vremii doar pe la emisiuni, prin telefon. Despre Craiova, despre Dinamo, despre națională.

”Bună ziua! Domnul…