În pumnul făcut ghem, Deniz și-a strâns toate amintirile junioratului, bucuria copilului de mingi, speranțele și aspirațiile unui puști. În cleștele molarilor a strivit toată durerea. Și sacrificiile. „Gata copile! Îți pun și un pansament de-ăla obișnuit și la revedere. O să înjuri mai târziu…”. Ochii lui înfundați au îndurat, uscați precum o pârloagă, usturimea acului. Fibră de tătar înverșunat. La finalul meciului cu Metaloglobus, „câinii” au luat trei puncte. Giafer s-a ales cu alte trei. De sutură.

Mama și pumnul sărutat 

Apoi, sub presiunea emoțiilor, lacrimile au învins și au stins focul obrajilor. „Copile!”. Agățat în brațele pline de grijă ale mamei, care i-a sărutat pumnul plin de amintiri, bucurii și speranțe (FOTO jos), la finalul meciului cu Poli Timișoara, Deniz s-a descătușat și infarctul tatălui, declanșat, la un meci cu Sepsi, chiar pe stadion, era răzbunat. Dinamo…