Nicușor și-a descoperit glanda rațiunii pure.
„Sunt un om rațional.
Consider că eu am dreptate.
Și duc România în direcția bună”.
Dacă ȘTII PE CE LUME TRĂIEȘTI,
ȘTII că direcția NU e nici direcție și nici bună.
Și că Nicușor trăiește în lumea lui umorală,
Pe care ți-o impune justițiar.
Deciziile le ia după cum vrea glanda lui.
De Mesia al religiei obstrucției,
Amânării, subminării, frânării,
La care vrea să te convertească,
Ca să atingi catarsisul ratării.
Dacă ȘTII PE CE LUME TRĂIEȘTI,
ȘTII că România a intrat,
Inexorabil,
Pe drumul autodistrugerii.
Absurd, o să zici.
„Rațional”, îți replică Nicușor.
„Rolul meu constituțional este să mediez.
Între două eșecuri pe care le-am generat.
Să sublimez orice situație rezolvabilă,
Într-un lanț de situații nerezolvabile,
Până la exasperare.
Care să te determine să accepți ratarea,
Nereușita,
Drept insuportabila TA epifanie”.
Dacă nu ți-am spus-o, ți-o repet.
Nicușor îți oferă,…