America este ca un uriaș
cinematograf. Îți trebuie bilet, dar să nu crezi că vei sta în vreun fotoliu
pentru a o admira sau descoperi:
un
film despre vreo 3.000 de kilometri de călătorie, de căutat clipe din
copilărie, și poate din adolescență.

Am aterizat la Los Angeles și ne-am
cazat în Santa Monica, aproape de plajă, pe Ocean Avenue, să avem acea
perspectivă superbă la apus către Pacific Coast Highway. Și pentru că soarele
se ascunde, la apus, după munții din lanțul Pacific Coast Ranges, un final de
zi trebuie să-l lași să se consume pe plajă, să privești turnurile salvamarilor
și ale lor pick-up-uri în contre-jour. Este aproape ca un final de film, doar
că creditele de la final sunt niște umbre care îți dansează prin față – uneori pot fi chiar
obraznice și să-ți fure din mână ce mănânci… da, sunt pescărușii.

În România obișnuim să mai glumim
de cei de peste Ocean,
dar la noi…